Emaus.

Pe drum mergeau așa de amărâți
Doi ucenici ai Lui Isus
Că au uitat cu toții, toate
Ce-au învățat și ce le-a spus

-Cum mai trăgeam nădejde frate
Că El ne va salva
De sub romani și a lor mână
Pe toți ne va scăpa

Ce plan... ce gând ne străbătea
Când ne vorbea-n pustie
Crezut-am că-i Mesia frate
Cel prorocit să vie

Mergând așa, iată un Om
Din urmă că-i ajunge
Și-i întrebă pe rând voind
Teama să le-o alunge

-Ce spuneți voi, ce s-a întâmplat?
Aș vrea să știu și Eu
Și începu a le vorbi
Din cartea lui Dumnezeu

Erau închiși, avea o ceață
Pe Domnul nu-L vedeau
Deși cu mare bucurie
Pe lângă El pășeau

Șe înserase în târziu
Și Domnul dă să plece
Dar L-au oprit căci le vorbea
Cu drag, și calda-I voce

Le frânse pâinea și văzură
Că-i Domnul lor Cel bun
Se ridicară amândoi
Și se întorseseră din drum

-Văzut-ai frate că a venit
Isus Cel înviat
Să mergem în Ierusalim
Să spunem că e adevărat

Că a înviat și ne-a vorbit
Și ne-a dat iar învățături
Ne a arătat cu deamănunt
Tot ce scria scripturi. Amin!